|
SCUGNIZZE
di
Amelia Nicolini
T' arricuorde e'
scugnizze, t' arricuorde?
I' pputive veré tutti
li juorne:
ascivan a' int'e vasce,
miez'annure,
currevene p'a via, e
addoss' e' mure,
appise arete e' tram,
p'a Riviera
de' sette d'a matina,
fin' a' sera,
vestute sulo cu' nu'
cazunetto,
l'uocchie e' carbone,
e cu' na' risa m'pietto...
Se ne jeveno tutt' a'
la marina,
appress' a e'
piscature e' Margellina;
se jettavano a mmare a
copp'e scuoglie,
putev' esse Pusilleco
o Curoglio.....
Tu vuò sapé mo' si ce stanno
ancora...
nu m'è ffa sti' dimanne, nunn'
è ora:
sì, è o vero ca mo' e' ccose
so cagnate,
e e tiemp' antiche c'è simme
scurdate;
e' o vero, sì, ca tutto adda
fernì,
ma i' mo' stu' fatt' cca te
llaggia dì:
o' scugnizz' nun cerca a' carità,
pecché è o' vero padrone d'a
città:
po' esse figl'e ntrocchia, o
figl'e' Re,
ma Napule te dice: è figlio a
mmé!
|