SCUGNIZZE

di Amelia Nicolini

 

T' arricuorde e' scugnizze, t' arricuorde?

I' pputive veré tutti li juorne:

ascivan a' int'e vasce, miez'annure,

currevene p'a via, e addoss' e' mure,

appise arete e' tram, p'a Riviera

de' sette d'a matina, fin' a' sera,

vestute sulo cu' nu' cazunetto,

l'uocchie e' carbone, e cu' na' risa m'pietto...

Se ne jeveno tutt' a' la marina,

appress' a e' piscature e' Margellina;

se jettavano a mmare a copp'e scuoglie,

putev' esse Pusilleco o Curoglio.....

 

Tu vuò sapé mo' si ce stanno ancora...

nu m'è ffa sti' dimanne, nunn' è ora:

sì, è o vero ca mo' e' ccose so cagnate,

e e tiemp' antiche c'è simme scurdate;

e' o vero, sì, ca tutto adda fernì,

ma i' mo' stu' fatt' cca te llaggia dì:

o' scugnizz' nun cerca a' carità,

pecché è o' vero padrone d'a città:

po' esse figl'e ntrocchia, o figl'e' Re,

ma Napule te dice: è figlio a mmé!